Oricât ne-am dori, realitatea este că statul român nu mai funcționează. Nu pentru oameni. Nu pentru prezent. Și cu siguranță, nu pentru viitor. De la ghișeele cu dosar cu șină până la instituțiile care trebuie să protejeze cetățenii, cum este Agenția Națională Antidrog, totul pare blocat într-un sistem în care intențiile bune sunt îngropate în birocrație, iar reformele reale sunt întârziate sau complet blocate de mecanisme greoaie și oameni aleși nu pe merit, ci pe bază de pile, relații și apartenență politică.
Este o problemă profundă, structurală. Statul român, în forma în care îl cunoaștem astăzi, nu are capacitatea să se regenereze de la sine. Este anchilozat, rigid, funcționează pe reflexe vechi și pe frică de schimbare. Când încercăm să punem în mișcare o instituție nouă sau să reformăm una veche, ea pornește cu aceleași tare ale sistemului: angajări făcute pe baza carnetului de partid, promovări acordate în funcție de loialitate, nu de competență, și o rezistență pasivă la orice formă de eficiență.
Agenția Națională Antidrog este un exemplu dureros. Pe hârtie, a fost o inițiativă bună. Aveam și avem nevoie de o instituție care să ducă o luptă reală, coordonată, cu una dintre cele mai mari crize sociale ale vremurilor noastre: consumul de droguri. Însă în practică, agenția s-a născut cu aceleași probleme ca restul instituțiilor statului: fără viziune, fără instrumente reale, fără oameni care să știe ce au de făcut și cum. Într-un fel, e ca în povestea cu baronul de Munchausen care încearcă să iasă din mlaștină trăgându-se singur de păr. Și, evident, nu reușește.
Statul român nu se poate reforma singur pentru că mecanismele interne îl trag mereu înapoi. Schimbarea trebuie să vină din afară, prin voință politică reală și printr-o presiune constantă din partea celor care nu sunt parte a sistemului. De aceea candidez. Pentru că am fost toată viața în afara sistemului. Pentru că știu ce înseamnă să lupți cu un stat care nu vrea să se lase schimbat.
Mi-am asumat prin această candidatură că voi fi vocea celor care s-au săturat să li se spună că „nu se poate”. Voi fi partenerul celor care își doresc o administrație care lucrează pentru cetățeni, nu pentru propriul confort. Voi fi garantul unei Românii în care funcțiile se dau pe merit, în care digitalizarea nu este un lux, ci un minim standard, în care fiecare instituție care se înființează sau se reformează o face cu scopul de a servi oameni, nu interese.
Știu că nu va fi ușor, dar știu că se poate. Am început cu Bucureștiul și vreau să continui cu România. Dacă vom avea curajul să schimbăm, dacă vom renunța la complicități, dacă vom avea un președinte care nu face compromisuri, România poate funcționa pentru oameni, nu pentru partide.
